In literatura economica Intreprizatorul este sinonim sau cel putin asociat cu liberalismul si capitalismul.
El reprezinta entitatea (persoana fizica sau juridica), posesoare de capital, care isi asuma riscuri.
De ce isi asuma riscuri? Tot in literatura de specialitate se precizeaza ca pentru obtinerea de profit, acesta fiind singurul scop al existentei agentilor aconomici.
De unde provine acest impuls, aceasta tendinta a omului? Evident ca din dorinta de imbogatire (ca doar profitul este insusit spre propria bunastare, si nu donat).
Curios este faptul ca cei mai multi dintre intreprinzatori se declara crestini.
Cum priveste/trateaza morala crestina, prin Noul Testament, aceasta inclinatie spre inavutire a oamenilor?
- Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: "Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi." (Evrei 13:5)
- Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare (Timotei 6:9)
- Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură (Matei 6:19)
- Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui (Corinteni I 10:24)
- Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu (Efeseni 5:5)
Asadar, sunt compatibile cele doua notiuni? Exista un punct de intalnire intre conceptul de Intreprinzator (ca simbol al liberalismului si capitalismului) si doctrina crestina?
